Și m-am oprit.

L-am văzut cum se furișează
încet
imitând întocmai
pașii mei nesiguri
spre inima urgisită.

I-am auzit unele șoapte
grele
ca niște ecouri
ale unor vorbe uitate
în inima prăfuită.

I-am simțit orice privire
fricoasă
cum alunecă
ca o promisiune
într-o inimă stricată.

I-am dibuit dorințele ascunse,
tăcute,
și m-am oprit.

Fiecare bucățică
semăna prea mult
cu acea inimă răzvrătită;
așa că am fugit.

De atunci,
nici pas plăpând,
nici vorbă-n șoaptă,
nici privire furișată
și nici dorințe
n-au mai trecut
prin dreptul
inimii.