Cand inspiratia nu vine

Atunci cand iti doresti foarte tare sa scrii ceva. Fie ca e o simpla descriere ce vrei a fi cat de cat interesanta, fie un eseu important pe care trebuie neaparat sa il termini... Ei bine, exact atunci se intampla. Ce anume? Nu vine inspiratia. Ai nevoie de idei, de cuvintele potrivite, de propozitiile care sa curga una dupa alta si uite ca nu se intampla nimic. Ce faci in acest caz? Sincer, habar n-am. Uneori merge daca astept, alteori nu. Sau daca...poate reusesc daca citesc ceva ce seamana cu ce ar trebui sa scriu eu. E frumos sa scrii. Da, chiar este. Insa atunci cand nu ai inspiratie, cand nu stii cum si ce, ei atunci i-atunci.
Hmm... cred ca ar trebui sa scriu doar cand am inspiratie. Si ce fac daca trebuie sa scriu si cand ea nu vine. Sa astept? Daca nu am timp de asteptare? Creaza-ti propria inspiratie. Joaca-te alaturi de cuvinte. Starneste-ti imaginatia. Imagineaza-ti orice si apoi gandeste-te cum ar fi sa transpui acele imagini cu ajutorul literelor. Asta daca iti place cu adevarat sa scrii... Insa ca si cititor lucrurile sunt mai simple. Dar si un cititor se poate transforma in scriitor pentru ca scrisul e molipsitor. Cel putin din punctul meu de vedere. Nu-i asa ca ti-ai dori sa scrii si tu candva? Poate cand ai inspiratie sau atunci cand o creezi...

Ideea de azi

            Astazi ma gandeam ca ar fi interesant sa evaluez o zi obisnuita si comentez pe baza ei. Ce am invatat azi? Ce-i drept, am cam stat cu nasul in carti, dar nu la felul ala de invatat ma refer. Ce am invatat din comportamentul meu sau al celorlalti. Am observat cum nervii si furia la un loc pot distruge o minunatie de mancare. Da, mancare. Parca vad cum puneti pauza la citit si va duceti sa deschideti frigiderul. Mai asteptati putin, nu dureaza mult. Ei bine, ni se intampla multora sa ne enervam din cand in cand, iar asta produce uneori daune. Nu neaparat materiale (mancarea mea), dar si la nivel spiritual. Din greseala, sau din orgoliu, putem foarte usor sa distrugem relatiile cu oamenii din jur. Cum asa? Niste vorbe aruncate aiurea, niste fapte negandite si te trezesti ca cel de langa tine nu te mai suporta. Ups! Stiu ca e greu sa te abtii din a fi nervos atunci cand se intampla. Multi zic: " Asta e, trebuie sa ma descarc." E cam greu sa tii in tine totul si nici nu e bine, dar nici sa uitam de cei din jur sau sa ne ranim nu e o alternativa. Deci, ce e de facut? Tot citind am vazut undeva un mesaj de genul: "Zambeste, chiar si fara motiv, si vei vedea ca o sa te simti mai bine." Pe moment m-am gandit <Cum sa ma simt mai bine cand eu sunt suparat?>. M-am gandit ca afirmatia aia nu are sens. Dar am incercat totusi sa o aplic. In timp ce incercam sa citesc ceva eram inca suparata (dintr-un nimic, de fapt) si nu ma puteam concentra. M-am oprit dintr-o data si...am zambit. N-o sa va vina sa credeti, chiar a functionat! La mine pentru putin timp, dar chiar a mers. Ei, apoi am ascultat niste muzica si m-am simtit mai bine.
Deci, ideea de azi? Incearca sa eviti starile negative. Pana la urma e spre binele tau, nu-i asa?
Uite si o poza odata cu lectia de azi. Ma gandeam ca sinele astea ar putea sa ma poarte pe taramul viselor sau cel putin sa-mi incalzeasca putin spiritul pentru ca e asa luminoasa imaginea. Ar putea sa fie ca o piatra de aducere aminte. Da, caile ferate sa-mi aminteasca sa tin la distanta starile negative si sa le exersez pe cele pozitive, chiar daca ambele fac parte din mine.