Spre final

de ieri într-o săptămână
e primul meu examen
primul din seria ultimelor
și eu tocesc...
prinsă între pașoptism și morfologie
mă paște o melodramă
și singurul meu regret
este că
de ieri în două săptămâni
nimeni nu-mi va mai spune
„Ah, e student!”
capăt eticheta de pierde-vară
sub numele frumos de „gap year”
în care probabil că voi citi
călători
mă voi ascunde
și mă voi găsi
voi scrie sau nu voi scrie
voi apărea și dispărea
cam tot ce am făcut
de fapt
în ăști trei ani trecuți.
parcă acum
privind din perspectiva unui absolvent terminat
libertatea e o imagine dureroasă
descurajantă
și deloc palpitantă
totuși
mă avânt mai departe
las Valurile în urmă
îl uit pe Odiseu în Itaca
nu mai știu să leg două morfeme
citesc poezii avangardiste pe dos
mă îndrept către o Americă mai hidoasă
chiar decât propria-i reclamă
și sper
că în tot parcursul ăsta
nu mă voi topi
și nu voi boci
după ăști trei ani
exasperanți.
dar vai!
aproape
am terminat.

Scrisori

Trebuie să ajung undeva
(e urgent!)
și eu stau și compun scrisori.
Sunt aproape dezbrăcată
și scriu
unsprezece scrisori
ca cele unsprezece elegii ale lui Stănescu
(ei, uite că mai știu câte ceva)
și totuși nu ele m-au inspirat.
Scriu niște scrisori fără sens
pe care ar trebui să le trimit tot azi
destinatarul nu știe nimic despre ele
(cum ar putea?)
deci nu le așteaptă.
Oricum
cică ar ajunge în vreo zece zile
trei săptămâni
poate o lună jumate
sper să ajungă
înainte ca el să ajungă.
O să le ia mult ce-i drept
să învețe să înoate
să își protejeze literele strâmbe
să nu se lase deschise
în fine
o să le ia mult să ajungă
peste ocean
înconjurând pământul
visând la galaxii
terminând de citit toți poeții
și...
Ah, e atât de târziu!
poate nu le trimit azi
și nu o să ajungă
în zece zile
în trei săptămâni
poate o lună jumate
cele unsprezece întârzieri ale mele.

Pui de somn

Am adormit.
Am adormit cu ultimul volum de poezii al lui MC lângă mine
cu telefonul în mână, uitându-mă la poza lui.
Am adormit în jumătate de secundă și nu am visat nimic.
Am adormit gândindu-ma la poezie
și poate și la el
cum eu nu o să ating vreo nemurire
cum toți mă vor uita
și că nu m-ar deranja dacă m-aș uita și eu pe mine însămi.
M-am trezit când ușa s-a trântit.
Când m-am trezit nu am mai fost eu.
M-am trezit și nu am mai adormit
mi-am amintit că încă mai am de scris
mi-am spus
,,Totusi sesiunea asta e frumoasă, mai blândă"
deși profesorul de la examen
mai adineaori
îmi scosese toți pepenii din țâțâni
mă întrebam cât la sută mi-a plăcut
și cât am detestat
Facultatea asta
Alegerile mele
Viața de Student
și mâna mea de nescriitor.
O profesoară m-a felicitat azi
în timp ce așteptam exasperată pe hol
alesesem un curs de filosofie care în sine nu-mi plăcuse
am dat examen
și am adormit.
Apoi m-am trezit
brusc
și nu mai știu dacă toate astea
le-am gândit înainte sau după
dacă acum
sunt tot eu sau alta
acea alta care am vrut să fiu dintotdeauna
alta care va atinge lumea ideilor
și nu va fi considerată niciodată nebună
sau depresivă
sau demnă de milă.
Încă mă întreb dacă chiar m-am trezit.

Ceai de mango

de cu seara
îmi alerg mințile
genunchii deja se bălăngăne
dimineața
beau ceai de mango și mă gândesc la tine
oare cât de frumos mă visezi
între două sforăituri?
să mai spun
despre cât de greu îmi trec minutele
sub apăsarea așteptării
sub un cer neînstelat
între paginile
pare și impare
care astăzi mă obosesc mai mult ca oricând
nu mă pot ascunde
între o ceașcă și farfurioara înflorată
într-un strop de ceai
așa că îmi duc gândurile la plimbare
într-un cerc de ultraviolete
care îmi prăjesc tălpile o dată pe săptămână
în zori de zi
iar eu oftez

Curs de filosofie

Grecii
nu puneau la îndoială
(știau)
că Platon îi mințise
că dialogul e debitație
teatrul imitație
se știa
cum unii se îmbătau dincolo de limita virtuții
și se credeau eroii
despre care citeau în
mituri
dialoguri
zicători
(știau)
cum își primea Homer
oaspeții
tot ei
creau din vechile lor cetăți prin
dialoguri
mituri
zicători
și testamente pierdute
alte realități
pe care noi
Sărmanii
le credem pe cuvânt
le căutăm
ne încărcăm creierul
fără să știm
că-s niște invenții
dialoguri
mituri
zicători
și așa devenim niște pseudoencoclopedii
recitând epopei care ne pierd
prin rădăcinile zeilor
prin dialogurile aporetice
ale nefilosofilor
pe care oricum
îi credem doar până
(sau de la)
o vârstă.

I așteaptă

I numără până la 5
cât alții până la
100
prelungește fiecare
secundă
așteaptă
speră că până va ajunge ea până la 5
el își va reveni
1
o ignoră pentru că
o iubește
2
o înșeală pentru că
o iubește
3
o gonește pentru că
evident
o iubește
4
nu se întoarce pentru că
o iubește
4 și un sfert
o uită pentru că
o iubește
4 și jumătate
nu mai știe ce se întâmplă pentru că...
pentru că...
4 și trei sferturi
nici ea nu se mai iubește.
și așa trec cele 100 de secunde
iar I
nu s-a îndoit nicio clipă
că el o...
5.

Lecturându-i pe 80-iști

(când)
pescărușul căzut între stânci
aripi de nisip
ne-am rugat pentru el
nu ne e teamă (căci)
de aici înțeleg lucrurile
(de) deasupra
aici stau eu
jumătate din viață
pe tine te amestec aici
eu n-am să ajung niciodată
deasupra
nici noi n-o să uităm
cât mi-e de greu
să-mi fac o sperietoare
sting lumina
ce-i ce m-au iubit au murit înainte de vreme
și noi ne-am trezit
trebuie
e necesar
se cere