Încă plouă

Încă plouă.
Am vrut să îmi iau inima înapoi,
Însă paşii tăi nu se mai văd
Şi chipu-ţi e ascuns
De perdea de apă nouă
Căci încă plouă

Mai tună.
Voiam să-mi recapăt glasul,
Însă acordurile chitării tale vechi
Nu se mai aud
Sau sunt acoperite
De alte şi alte tunete

Fulgeră iar.
Doream să-ţi mai fur o privire,
Să-mi văd zambetu-n ochii blânzi,
Dar am pierdut orice întâlnire
În sclipiri puternice
Căci fulgeră încă

E furtună mare.
Se amestecă trăiri şi emoţii
Şi aş vrea să aleg câteva
Dar ele se-aruncă-n vârtej puternic
Şi nu le mai pot găsi
Deşi e doar o altă furtună...

Furtuna

Doamne,
te rog,
nu sparge tobele,
nu rupe totul în bucăți
și nu mă îneca.
Lumina ta,
bruscă,
mă încântă,
dar nu mă orbi,
nu mă surzi,
nu mă uita...
Sunt îngropată în furtună
și sentimente mă alungă,
sunt pustiită,
aruncată-n neant...
Mai bate o dată din tobe,
smulge-mă din disperare
și du-mă înapoi la mine
căci,
de la o vreme,
nu mă mai găsesc.
Sunt amorțită,
vestejită,
distrusă.
Doamne,
Nu sparge toate tobele,
o să mai am nevoie
să mă trezești
și altădată
și altundeva
și altcumva
ca să mă trimiți
la mine.