-Poftim? bătrânul se uită la doamna din dreapta lui, cu ochii căscați, sperând ca roșeața ce izvora din indignare să nu ducă la explozie.
-Cum îndrăzniți să vă așezați lângă mine? Mă incomodați.
-Dar locul era liber...
-N-aveți pic de rușine? îl atacă pe același bătrânel un domn, îmbrăcat la patru ace, venit în fugă.
-V-am deranjat cu ceva? reușește să rostească în vacarmul aglomerației, băgând imediat capul în pământ.
-Nu știți că mai întâi se iese și apoi se intră? țipă domnul, aruncând fulgere încărcate de nervi.
-Nu vă e rușine? i se adresează domnului un țigan.
-De ce mi-ar fi? tună el și în stânga.
-Vă luați așa de un om în vârstă...
-Îl educ! mândria se citește în mustața arcuită.
-Domnișoară, nu ți-e rușine? un altul puțin mai încolo.
-Vorbiți cu mine? își scoate șocată și cealaltă cască din urechi și se îndepărtează puțin de bara de care se ținea.
-Cum puteți privi atât de impasibilă toată scena asta fără să acționați?
-Ce obraz gros aveți, domnule! tipul se întoarce către direcția din care se aude glasul.
-Ce vreți să spuneți? își bulbucă ochii la un tinerel.
-Dojeniți o fată că nu se ia la bătaie cu cucoana aia fără bun simț...
-Ți-a pierit și ultimul dram de rușine! o roșcată mustră tinerelul.
-Ce-am făcut? glasul se aude puțin prea ascuțit.
-Stai țeapăn în dreptul ușii, când trenul a oprit și lumea vrea să coboare! sosește pumnalul.
-Hai, tanti, ți-ai uitat rușinea acasă? intervine un chel.
-Excuse-moi? pune jignită mâna pe piept.
-Bruschezi așa un puștan în public! Cine îți dreptul?
-Becule, ți-ai călcat rușinea în picioare?
-Scuze?
-Exact, scuze! Era piciorul meu! sare un alt gentleman aproape de scările rulante.
-Rușine să-ți fie!
-Tot mie? se rățoiește gentlemanul.
-Eu sunt aia care staționează pe mijlocul scărilor?
-Blondo, ți se pare că vrea cineva să treacă?
-Mă mir cum poți ieși așa din casă! Nu te simți deloc rușinată? o băbuță din spate comentează.
-De ce m-aș simți?
-Păi, cum, mamă? Să ieși cu ghiarele alea colorate în mijlocul societății?
-Eu aș crăpa de rușine în locul tău! o alta, care staționează regulamentar.
-Și de ce, mă rog? Că educ tinerimea?
-Îi educi pe ei și mata ai ieșit fără pălărie!
-Sunteți chiar nerușinate! Blocați lumea aici ca să stați voi la bârfă! o voce bărbătească pe fundal.
Studenta trece pe lângă toate iluziile acestea ale pudicității. Îi ocolește fără să știe ce e rușinea, cu căștile în urechi, cu gândul dincolo de nori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu