Furtuna

Doamne,
te rog,
nu sparge tobele,
nu rupe totul în bucăți
și nu mă îneca.
Lumina ta,
bruscă,
mă încântă,
dar nu mă orbi,
nu mă surzi,
nu mă uita...
Sunt îngropată în furtună
și sentimente mă alungă,
sunt pustiită,
aruncată-n neant...
Mai bate o dată din tobe,
smulge-mă din disperare
și du-mă înapoi la mine
căci,
de la o vreme,
nu mă mai găsesc.
Sunt amorțită,
vestejită,
distrusă.
Doamne,
Nu sparge toate tobele,
o să mai am nevoie
să mă trezești
și altădată
și altundeva
și altcumva
ca să mă trimiți
la mine.