Spre final

de ieri într-o săptămână
e primul meu examen
primul din seria ultimelor
și eu tocesc...
prinsă între pașoptism și morfologie
mă paște o melodramă
și singurul meu regret
este că
de ieri în două săptămâni
nimeni nu-mi va mai spune
„Ah, e student!”
capăt eticheta de pierde-vară
sub numele frumos de „gap year”
în care probabil că voi citi
călători
mă voi ascunde
și mă voi găsi
voi scrie sau nu voi scrie
voi apărea și dispărea
cam tot ce am făcut
de fapt
în ăști trei ani trecuți.
parcă acum
privind din perspectiva unui absolvent terminat
libertatea e o imagine dureroasă
descurajantă
și deloc palpitantă
totuși
mă avânt mai departe
las Valurile în urmă
îl uit pe Odiseu în Itaca
nu mai știu să leg două morfeme
citesc poezii avangardiste pe dos
mă îndrept către o Americă mai hidoasă
chiar decât propria-i reclamă
și sper
că în tot parcursul ăsta
nu mă voi topi
și nu voi boci
după ăști trei ani
exasperanți.
dar vai!
aproape
am terminat.