Mi-am luat câmpii
și-apoi le-am dat foc
totuși
am o senzație amară
că buruienile au rămas
undeva sub pământ
scotocind-
poate în Hades-
după
un diamant pierdut,
o speranță de mai bine
și atât.
Poate voi căuta
(cândva)
să-mi sting câmpii,
să-mi uit buruienile
și să-mi înfing picioarele
într-un alt nămol.
Dar mereu e poate
și atât.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu